despre emotiile mele..

Viaţa mea este uneori presărată de emoţii sclipitoare precum oglinda unui lac de munte. Alteori, este încărcată, umbrită de emoţii multiple precum calea lactee pe un cer de vară, în acelaşi timp luminoasă si opacă. O emoţie nu durează, dar ea se imprimă în noi ca un germene. Lasă urme ascunse, chiar dacă noi credem uneori că am pierdut.o, rămîne ca un mic soare interior care ne poate lumina cenuşiul greutăţilor cotidiene. Ea devine un rîu subteran care alimentează, fără ştirea noastră, ce e mai bun în noi. Nu vom întîlni emoţia dacă pornim în căutarea ei; ne găseşte ea pe noi, ne surprinde, ni se alătură si ne trezeşte. Emoţia atinge o fibră a cărei trezire va scoate la lumină sentimente adormite, senzaţii uitate, percepţii neaşteptate si le va însufleţi cu freamătul ei... Nu este uşor să descrii sau să exprimi o emoţie în limbajul cuvintelor. O exprimăm prin bucurie, tristeţe, uneori nostalgie, în străfundurile fiinţei noastre, sîntem conştienţi de fragilitatea unei emoţii, de goliciunea, de vremelnicia ei si în acelaşi timp de agresivitatea ei, cînd ne inundă. De aceea trebuie să acceptăm să ne lăsăm însoţiţi de ea, cît mai departe, cît mai profund, să ne lăsăm duşi de hula ei, să ne lăsăm înălţaţi şi amplificaţi de căldura ei, vrăjiţi de prezenţa ei. Emoţia este un fir aurit care ne leagă de sensul ascuns al fiinţei şi existenţei noastre. Emoţia a ca „sesam", ca o cheie care ne deschide drumul către ascunzişurile sensibilităţii noastre, către bogăţia unei ascultări nebănuite. Emoţia ne face să descoperim ceea ce nici noi nu ştiam că ştim, ne face să pătrundem în inimaginabil. Emoţiile din copilărie au o forţă atît de aparte, sînt atît de puternice, încît seamănă cu valurile din adîncuri care ne ridică, ne poartă, ne copleşesc de trăiri înainte de a ne lăsa pe malurile cotidianului neschimbat. Păstrez nostalgia emoţiilor din copilărie cu sentimentul că nu le voi mai întîlni niciodată. Specificul emoţiei unice este să lase o urmă, să depună în noi un sediment, un ferment care va putea renaşte şi reapărea la un moment dat, în cu totul alte circumstanţe.Cuvîntul prezent este cel de care ar treui sa ne bucuram...l.asi traduce prin faptul că mă simt mai mult eu însumi si pt.mine, aceasta este calitatea unei emoţii. Ne face să pătrundem mai adînc în acea parte de mister care însoţeşte orice viaţă. Emoţia, oricît de efemeră ar fi, ne permite să ne apropiem de divin, de zeul sau de zeii care există în noi, ne protejează sau ne trădează uneori. Rolul emoţiilor este să ne aducă puţin mai aproape, foarte aproape de descoperirea iubirii universale. Nu e suficient ca soarele să se înalţe, Mai trebuie să transformăm zorile într.o nouă zi.