marți, 18 octombrie 2011

Despre sentimentele din versuri

Astazi am citit versurile unui prieten extrem de talentat, dar care, deşi surprinse din punctul meu de vedere tristeţea virtuţilor într-o reculegere severă a realităţii ce ne înconjoară, îşi cerea scuze la finalul versurilor pentru ,,nereusita,,.
M-am întristat...si nu pentru-ca intr-adevar el surprindea intr-un mod personal realitatea imbâcsită ci pentru-ca se gandea la ce vor crede cei care vor gusta din sinceritatea lui...
In felul meu...apreciez felul său de a simţii intensitatea gandurilor si a trairilor care la randul lor au descoperit cuvintele.
"Poezia este limbajul prin care omul isi exploreaza propria sa uimire."
Christopher Fry
"Probabil ca poetului ii este cel mai mult teama de dogmaticul care vrea sa extraga mesajul unui poem , pe care sa-l arunce apoi deoparte , decat de sentimentalul care declara "Oh , lasati-ma sa ma bucur de acest poem." "
Robert Penn Warren
"Chiar si atunci cand poezia are o semnificatie, asa cum se intampla de obicei , nu este de recomandat sa o traiesti la nivelul ratiunii...O intelegere perfecta duce , de cele mai multe ori, la o disparitie totala a placerii."
A.E. Housman

"Poate ca nimeni nu poate fi poet sau nu se poate bucura de poezie , daca nu are un anumit dezechilibru mental."
Thomas Babington Macaulay

"Poezia este revelatia sentimentului ca un poet crede in interioritatea si personalitatea unor cuvinte pe care citittorul le recunoaste a fi ale lui insusi.'
Salvatore Quasimodo
Fara voia lui, citez:
Impozite pe nimic

Trăim vremuri de criză şi de foame
Mai căutăm amar un ban în plic
Vine scadenţa, sufletul ne doare
În buzunare nu mai e nimic.

Privim amar pe ştatele de plată
Băncile bat mereu la uşă
Dar nu avem cu toţii chiar norocul
De moşteniri de pe la vreo mătuşă.

Plătim impozit aspru pe dobândă
Plâng carduri şi golite sunt de sânge.
Plătim şi dări, în suflete tot ninge.
Dar banii nu vor să ne mai ajungă.

Plătim impozit pe morale decadente
Plătim impozite doar pe nimic
Stăm şi plângând deschidem plicul
În care nu mai e demult, nimic.

de A.G. Oprea

Niciun comentariu: