Acum privesc in jur si sunt confuza... oare dintre toti oamenii pe care ii am in jur mai pot numi pe cineva "prieten"?
Cum "pentru totdeauna" se scurteaza fara sa iti dai seama la "cateva luni" si nu mai poti face nimic in privinta asta. Mi-e greu sa inteleg cum naiba un lucru care te face fericit poate fi si dureros in acelasi timp sau cum oamenii care voiau sa isi petreaca fiecare secunda cu tine, au mereu ceva de facut si nu mai au timp de tine... si nici nu cred ca voi intelege vreodata cum se fac incontinuu promisiuni, chiar daca se stie cat de usor se incalca sau cum oamenii te sterg adesea complet din viata lor...
Stim doar ca avem o groaza de amintiri pe care le rasfoim din cand in cand cu drag sau cu dor, cu zambete sau cu lacrimi. Cand ne e dor, derulam momente din viata noastra. Momente in care am fost fericiti sau... tristi. Pentru ca indiferent cat timp trece, sunt amintiri carora nu le putem spune niciodata "Adio"...
Sunt putini cei care aleg sa ramana in viata noastra... sunt putini cei care raman acolo, in momentele minunate sau urate deopotriva. Sunt putini, dar ceea ce conteaza e ca sunt. Iar acelor prieteni trebuie sa le fim mereu recunoscatori...
Putem avea tot felul de prieteni. Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut trait si sa pastram apoi, in amintire, ore pe care sa le petrecem impreuna chiar departe fiind unii de altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu