Dorinte contrafacute

In închisoarea gândurilor mele Creste numarul supusilor la tacere. Salbaticia dorintelor rosiatice Ne transforma în feline veritabile Numai strigăte interioare, numai note de pasiune Doar muzica şi dansul nostru… Pictează-mă şi crează-mă în intenţia ta Dă-mi culoare sarata ca si apa de mare Si dizolva-ma in tine.,,

"În viață nu e nevoie să te resemnezi, să te predai mediocrității, dimpotrivă să ieși din acea "zonă gri" în care totul e obișnuință, pasivitate, trebuie cultivat curajul de a se răzvrăti."(Rita Levi Montalcini) Nimeni nu are dreptul sa-ti ucida visurile si totusi o fac , constient sau inconstient . E important sa fii gardian la poarta mintii tale . Cei care spun ca nu poti , e pentru ca ei isi proiecteaza neputinta lor asupra ta

Îmi pasă

Mi-e dor de tine Şi nu-mi ajung celelalte Uite că un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu ştiu cum, Mi-e nu ştiu ce, Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă! poezie de Adrian Păunescu

Iertările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă, Că ochii mei sunt când senini, când verzi, Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă, Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi. Văd lumea prin lunete măritoare Şi văd grădini cu arme mari de foc, Sub mâna mea deja planeta moare Şi în urechi am continentul rock. Ai să mă ierţi că sunt labilitate Că trec peste extreme fulgerând, Ai să mă ierţi preablânda mea de toate, Eu sunt nemuritorul tău de rând. Ai să mă ierţi că nu pot fără tine Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi Mie pierzându-te-mi va fi mai bine Eu tristul cel mai liber dintre toţi. Şi cum se-ntamplă moartea să le spele Pe toate-nobilându-le fictiv, Ai să te-apleci deasupra morţii mele Şi tot ai să mă ierţi definitiv. Ai să mă ierţi în fiecare noapte Şi-am să te mint în fiecare zi Şi cât putea-va sufletul să rabde Cu cât îţi voi greşi te voi iubi. poezie de Adrian Păunescu

"Invidia este religia celor mediocri. Ii mangaie, le alina durerea iar in final le putrezeste sufletele permitandu-le sa-si justifice rautatea si lacomia pana in punctul in care ei le considera virtuti. Astfel de oameni sunt convinsi ca portile cerului sunt deschise doar nenorocitilor ca ei care trec prin viata fara a lasa nici o urma in afara de incercarile lor de a-i denigra, distruge, exclude, pe cei care prin simpla lor existenta isi demonstreaza curatenia sufletului si a mintii. Binecuvantat fie cel la care prostii latra caci sufletul lui nu le va apartine in veci." - Carlos Ruiz Zafón "The Angels Game"

Nu trebuie sa te schimbi, nu trebuie sa fii altcineva decat esti, dimpotriva, tot ce ai de facut este sa dai la o parte tot ceea ce nu esti, pentru a vedea cat esti de minunat si ca in tine se gaseste potentialul infinit al universului. Cei care spun ca e meritul lor pentru evolutia ta, vorbeste trufia din ei si habar nu au ca de fapt, e doar meritul tau si ca transformarile le faci atunci cand e momentul potrivit pentru tine . Ei sunt in cel mai bun caz niste indicii pentru tine.

DACA... Dacă poţi să fii calm cand toţi în jurul tău îşi pierd capul, acuzându-te pe tine de acest lucru… Dacă poţi să ai încredere în tine când toţi se îndoiesc de puterile tale şi de asemenea să fii cu îngăduinţă faţă de neîncrederea lor... Dacă poţi să astepţi, dar să nu fii ostenit aşteptând, sau minţit fiind de cei din jur, să nu te amesteci în minciună, sau urât fiind de ei, să nu dai drumul urii tale şi totuşi să nu te arăţi prea bun... Dacă poţi să visezi, dar să nu-ţi faci din visuri stăpân... Dacă poţi să gândeşti, dar să nu-ţi faci din gânduri o ţintă... Dacă poţi întâlni triumful şi dezastrul şi să-i tratezi la fel pe aceşti amăgitori... Dacă poţi să auzi adevărul rostit de tine, sucit de mişei, pentru a face din el o cursa pentru proşti, sau dacă vezi lucrurile, cărora ţi-ai închinat viaţa, prabuşite, şi să te apleci să le clădeşti din nou... Dacă poţi să umpli neînduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse... ATUNCI, VEI FI OM, FIUL MEU. Rudyard KIPLING

...între....

De ce se rezumaa femeile la a fi amante cand ar putea fi sotii sau de ce se multumesc cu statutul de sotie cand pot fi si amante? Greu de explicat in cuvinte! Greu de exprimat si-n sentimente... Nu incerc sa emit judecati si nici nu pledez pentru vreuna din cele doua ipostaze. Nu vreau sa ridic degete acuzatoare spre amante si nici nu vreau sa compatimesc sotiile. Si amanta si sotia au parte de dragoste. Mai mult sau mai putin... Sub forme diferite!Femeile aleg sa fie amante din mai multe motive: fie din singuratate, fie ca le este frica de un angajament luat pe viata, fie din prea multa iubire, din nevoia de a se simti speciale sau pentru ca pur si simplu... adora sa fie amante. Pentru unele femei a fi amanta este o ipostaza flatanta. Au un motiv in plus pentru a fi mai atragatoare, mai sexy, se simt mai tinere, mai seducatoare, mai sigure pe ele... Au un motiv in plus ca sa fie mai feminine, sa fie ele insele. O amanta nu incearca sa-i fie pe plac partenerului depersonalizandu-se si calcandu-si in picioare principiile de-o viata. Ea place fiind ea insasi... fara sa incerce sa semene cu nimeni. Fara sa se compare cu altcineva. O amanta accepta mai greu compromisurile, iar atunci cand o face este apreciata mai mult decat o sotie. Spre deosebire de sotie, amanta are mai multa libertate. Este capricioasa si nu incearca sa ascunda asta. Iubeste mai mult si stie cum sa iubeasca. O demonstreaza din plin, fara sa exagereze in straduinte. Fara sa sufoce sau fara sa-si strige gelozia. Clipele petrecute cu el pot fi foarte scurte, dar foarte intense. Niciodata nu ajung si exista nerabdarea viitoarelor momente. O amanta traieste in asteptarea lor. Uneori o asteptare perpetua, dar care isi merita fiecare minut... In ipostaza de amanta nu te impiedici de cuvinte precum monotonie, dragoste stinsa sau obisnuinta. Totul e la fel de viu, pasionant si incitant ca-n prima zi.

A fi amanta nu e atat de simplu precum suna. Cu totii vedem partea boema a relatiei, partea patrimoniala, daca imi permiteti, insa dincolo de toate astea amanta este poate cea mai sublima dintre iubite. Amanta traieste pentru a-l face fericit pe cel de langa ea, amanta este extrem de atenta cu ea insasi pentru ca amanta vrea sa fie apreciata, iubita, rasfatata. Insa, nu pot sa nu ma intreb, oare cate dintre amante stiu sa fie asa cum trebuie? Oare cate femei sunt pregatite sa fie amante, oare cate femei stiu sa fie amante?

Amanta este acea femeie care se iubeste in primul rand pe sine. Spun asta pentru ca numai iubindu-te pe tine vei reusi sa iti iubesti amantul asa cum el doreste. Nimeni nu doreste o amanta dependenta sentimental, nimeni nu doreste o amanta care plange, care are probleme, o amanta slaba si fara un caracter bine infipt in realitate. Iubita oficiala este cea care are probleme, defecte… ea este reala… amanta este o oaza de perfectiune, este ceva divin, ceva ce are menirea de a-l rupe de realitate si de a-l face sa se simta… hmmm… cum sa spun… ca in concediu. Fata griji, fara presiuni, fara intrebari si motive de stres.

Amanta trebuie sa fie frumoasa, ingrijita. Pielea ei trebuie sa fie mereu parfumata (mirosul de ceapa este pentru cealalta), ea trebuie sa fie perfect aranjata de fiecare data cand este privita… ea trebuie sa stie sa fie admirata. O adevarata amanta stie sa imbete toate simturile barbatului care ii este alaturi. Mergand mai departe, in scurtele momente petrecute impreuna, aceasta femeie nu trebuie sa fie prost imbracata, prost machiata sau prost dispusa. Amanta zambeste chiar daca lumea ei este facuta bucati.

Stiu ca ma veti acuza de aceste afirmatii insa am spus de la inceput ca nu oricine stie sa fie amanta, ca nu este atat de usor precum pare. Acum, as vrea sa contiuni.

Amanta stie sa spuna NU. Amanta este o femeie ajunsa la maturitate psihica, iar o astfel de femeie stie ca nu sexul inlantuie un barbat, ca nu disponibilitatea sa il face sa revina, ci sex-appealul de tip mental il fac pe el sa vrea sa o inlantuiasca. Barbatii nu cauta femei disperate, ci femei inteligente care stiu ce vor, carora nu le este frica sa ceara, femei intelegatoare si poate cel mai important, repet, femei puternice.

Amanta trebuie sa stie sa arate ce este rasfatul, iubirea… o adevarata amanta nu este o prostituata la care barbatul vine ocazional pentru a face sex, ci o femeie care doreste sa primeasca respect, iubire. Ori, pentru a primi asta, trebuie sa stie sa ofere ea asta. Ea trebuie sa il faca pe el sa revina fara a fi chemat.

Amanta nu va vorbi niciodata despre problemele ei, ea nu va aduce in discute subiecte deranjante (cealalta este un subiect tabu, cealalta trebuie respectata, existenta celeilalte trebuie sa fie acceptata tacit). O atfel de femeie va cucerii barbatul cu ajutorul calitatilor ei, va invata sa il cunoasca si sa vorbeasca pe limba lui, ii va accepta tabieturile si nu va face crize daca acesta intarzie. Ea ii va explica pur si simplu ca timpul alocat pentru el s-a scurs sau il va trimte mai repede acasa spunand ca are planuri care nu sufera amanare. O astfel de pedeapsa ii va arata ca el nu este unicul, ca viata ei merge mai departe fara el, ca ea are planuri si chiar daca si le-a facut in functie de programul lui, asta nu inseamna ca ea este disponibila non stop. O amanta va spuna toate astea cu zambetul pe buze si chiar cu o urma de regret.

Amanta nu impune, nu viseaza, nu vorbeste despre “noi”. Amanta stie cand si cum sa spuna NU, si cum si cand sa spuna DA. Amanta stie sa accepte micile atentii ca dovada a admiratiei pe care barbatul i-o poarta.

Si nu in ultimul rand amanta stie sa faca sex. Pentru ea sexul este o arta, o forma subtila de a innebunii barbatul. Sexul intr-o astfel de relatie are alte valente. Amanta afla cele mai ascunza dorinte si fantezii ale barbatului si le pune in scena cu maiestrie. Amanta surprinde, excita. Amanta nu are inhibitii, nu are complexe. O lenjerie sexy, o atitudinte sexy, mici insinuari sau atingeri indraznete, sunt cateva din armele ei.

Cred ca nici o femeie nu ajunge la maturitate daca nu a trecut macar o data in viata printr-o astfel de experiente. A fi amanta este o adevarata arta, necesita multa rabdare, autoeducare, acumulare de cunostinte, psihologie si nu in ultimul rand daruire. O femeie care isi alege statul asta datorita banilor, fara a iubi barbatul de langa ea, nu va ajunge nicaieri. Nu va fi decat o prostituata si va fi tratata ca atare.

emotie, pasiune, dorinta, fapte

Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange,inca de la nastere. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Un lucru e cert: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune… Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut,.... Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata,...cel putin deocamdata.Nu mai caut,deoarece prin cautarea mea...am ignorat in nenumarate randuri,adevaratele lucruri care conteaza,si care conduc in mod sigur catre FERICIRE.Noi alergam dupa dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua si sa putem avea un intreg,... aproape de Fericirea Absoluta?...sa spun asa.Deoarece...nu stim sa facem diferenta,acesta este adevarul,crudul adevar,care...ne impiedica sa vedem realitatea,suntem confuzi...si cand traim pasiune,credem ca-i dragoste,cand traim dorinta,spunem ca-i iubire,si cand e dragoste...suntem deja prea euforici,pentru a o mai deosebi de celelalte!
Sa iubesti nu inseamna “a avea emotii”.
A iubi inseamna: la fi blind cu altul si a fi blind cu tine insuti la fi tolerant si ingaduitor la fi ferm, dar nu rau la fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judecala ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul la nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti la-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.
Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, sa stim ca, daca punem mina la priza, riscam sa ne alegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi
invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.
Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii noastre. Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul este rau pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urit pentru altul.
Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat valorile vietii si ale lumii. Cind ii cerem altui om sa fie perfect, noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi le-am interiorizat, dar el a interiorizat cu totul diferit valorile omenesti.
Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-I schimbam, afisind noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.
De retinut “Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cind urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi....De ce se intimpla astfel?
De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine CEVA generator de suferinte inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.
Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom autosugestiona sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.
Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.
Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si
intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este
intimplatoare niciodata.
Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este acela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti. A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment. Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.
Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.
Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur. Alegeti clar: “De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi,faceti sport, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il udecati la el. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.
Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti,numai voi insiva..

Asculta-ti sufletul

Cand deznadejdea iubirii te copleseste,
cand neincrederea dragostei te macina,
cand gelozia iti intuneca gindurile,
esti prins in abisul tristetii....
asculta-ti sufletul acela gol si transparent
prin care traiesti fiecare amintire in prezent
si o amplifici la maxim in fiecare secunda a tristetii,
parca vrand sa o separi de ce a fost rau,
de o dragoste uitata, de o gelozie prezenta,
si sa ramai cu o dragoste pura intr-un coltisor de rai,
asculta-ti sufletul caci viitorul te invata cum sa traiesti in lumina sa
in care se oglindesc ratiunea si iubirea trcuta,
dragostea si uitarea,
deziluzia si cugetul clipei in care ai mers mai departe,
numai ele te invata viitorul,
cum sa speri si sa separi ratiunea de iubire
si iubirea de trufie, mergand mai departe spre infinitul vietii....
asculta-ti sufletul.

Silviu Petrache

TU, eşti perfecţiunea!!!

Tu ai văzut ce minunat eşti? Cum nimeni nu mai zâmbeşte ca tine? Cum nimeni nu ştie să privească aşa ca şi tine? Ai observat ce ochi mirifici ai? Doar spune-mi….te-ai uitat în oglindă? Te-ai minunat de făptura pe care ai văzut-o acolo? Nimeni, dar nimeni nu mai e ca tine pe lumea aceasta! TU, eşti unic! Unic şi special. Ai un mod special de a privi lucrurile. Ai un mod special de a gândi. Ai în tine talente pe care încă nu le-ai descoperit! Tu… tu eşti tot ceea ce altcineva şi-ar putea dori. Deţii o putere. Deţii un secret. Deţii nemurirea.
NIMENI nu vede cerul exact aşa cum îl vezi tu. Ce ştii tu…nimeni nu mai poate ştii. Ce trăieşti tu, nimeni nu mai poate trăi. Eşti atât de important pentru omenire şi ai un mod atât de plăcut de a nu arăta asta! În mâna ta sunt toate animalele, vietăţile şi natura întreagă. Tu stăpâneşti peste tot!
Mâinile tale sunt extraordinare. Create pentru a face numai bine. Picioarele tale sunt cele mai graţioase picioare care s-au întâlnit până în prezent. Sunt făcute pentru a merge spre bine. Mintea ta….ei bine, mintea ta deţine secretul cel mai important din Univers. Tu ai totul. TU eşti atât de special! Şi ştii ce e ciudat? Că nu realizezi asta. Nu realizezi că nimeni nu are ochi ca ai tăi, zâmbet ca al tău, chip ca al tău. Nu realizezi că despre TINE vorbesc. Da, despre tine…cel care stai în faţa calculatorului şi citeşti aceasta întrebându-te despre cine e vorba. TU, tu dragul meu….eşti OM! Cel mai minunat! Aşa că….începe să te comporţi ca atare. Nu îţi mai bate joc de tine şi de Cel ce te-a creat! Comportă-te ca un OM. Ca CEL mai important din Univers! TU, eşti perfecţiunea!!!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva in baie.
Vorbeste cu mine, ma iubeste sincer,
Dar cineva se tot foieste in sufletul ei,
Dincolo de mine.
Ii citesc in ochi, in par, in linia vietii din palma
Ca aceasta casa n-are decat o singura intrare,
Ca-mi ascunde pe cineva in baie.
Sau, ma rog, in casa vecina,
Sau intr-o alta casa,
Undeva pe strada,
Intr-un alt oras sau intr-o padure,
Ori pe fundul marii.
Cineva sta ascuns acolo,
Pandindu-mi gandurile,
Ascultand sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie de Marin Sorescu

scrisoare despre o ninsoare neaşteptată

după ce-ai plecat, a nins pe alei
cu flori de gutui, cu albe muşcate
se ameţeau de mireasmă tinerii tei
prin păduri negre şi ferecate
iar acum, pe la noi prin cetate
trec poeţi cu alămuri, cu viori, cu de toate,
să-şi dea doctoratul în singurătate
în tristeţi de duzină, de doi lei...
a nins, a nins pe alei
cu flori de gutui, cu albe muşcate
după ce-ai plecat tinerii tei
îţi adulmecă urma dintr-o parte
îţi adulmecă urma dintr-o parte....

Ion Munteanu

din nou mărturisire veche

eşti frumoasă ca o primăvară timpurie
rătăcesc în ochii tăi ca
într-o nesfârşită câmpie...
eşti frumoasă ca o duminică de Florii,
ca o biserică la care-aş tot veni
să mă-nchin sfios şi cuminte,
te găsesc în cele mai frumoase cuvinte
te aflu într-un poem dezlegat de tăcere
eşti frumoasă ca o zi de Înviere
eşti frumoasă ca un an lung, cald şi rodos,
lângă tine, frumoaso, şi eu mă simt frumos...
lângă tine, frumoaso, şi eu sunt mai frumos

Ion Munteanu

Romanţă fără muzică

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...

Ion Minulescu

Romanţa zilelor de ieri

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept...
Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!...
Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt!


Ion Minulescu

De când te-aştept!...

Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt'dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic...
Şi azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...

Ion Minulescu

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Ion Minulescu

prezenţa ta, absenţa ta

(cântec de petrecere)

prezenţa ta m-apropie de stele
lumina mea şi-a lumii lele

absenţa ta mă mână-n locuri rele
în cârciumi vechi, pe la şosele,
cu geamuri reci şi cu tejghele
bând vinuri acre din ulcele
ciupind femei dintre acele
împodobite cu mărgele
şi doar cu haine mici pe ele
(dudui, fecioare, damicele,
bine crescute şi rebele
ce ştiu a-ţi face temenele
şi-aţi mulţumi doar cum ştiu ele)

prezenţa ta m-apropie de stele
lumina mea şi-a lumii lele

Ion Munteanu

Te Iubesc

Mi-am tatuat pe suflet primăvara
Atunci când nu știam să mai zâmbesc
Si-n ochii mei mai blând coboară seara
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

As vrea să șterg cuvântul ”niciodată”
Cu ”totdeauna” să-l înlocuiesc
Reinventând gramatica ciudată
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

La inventarul viselor din mine
Dau foc de tot, fără să mai gândesc
Doar amintirilor ce nu-s cu tine
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

De dragul unei noi convalescențe
In care nu am voie să greșesc
Mă trec absent la cursul ”influențe”
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

Si daca o sa vină ziua nuntii
Incununând destinul omenesc
Coroana mea să-ți fie-n dreptul frunții
Doar pentru simplul fapt ca te iubesc

Si totuși e o mare nedreptate
La poarta ta să nu pot să opresc
Te voi asedia ca pe-o cetate
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

Cum zilnic te cuprind in rugăciune
O știe doar părintele ceresc
Imi ești pedeapsă, înger și minune
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

Si uite, m-am născut a doua oară
Să te alint și să te ocrotesc
Ce misiune dulce si amară
Doar pentru simplul fapt că te iubesc

Condamnarea la Viata

Sunt condamnat la viata fara tine
si vremea pentru ganduri e destula,
Cand va veni calaul in celul
Ma voi narcotiza ca-i inca bine.

Acum cand toate caile ingheata
Si atata intuneric ne desparte
Mi-era mai lesne condamnat la moarte
Ca,fara tine,condamnat la viata.

Va trebui sa port la mine-n minte
Aceasta condamnare infernala,
Aceasta amintire, ca o boala,
Ce si-au uitat origini si cuvinte
Da-mi, Doamne, raul cum o fi sa fie,
Dar gratiaza-mi lunga insomnie.
A.Paunescu

Am invatat!

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana demna de iubit. Restul... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese...
.. dureaza ani sa castigi incredere... si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
.. nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai...
.. te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
.. nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
.. trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde... S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi!!!
.. poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
.. eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte.
.. sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
.. atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.
.. prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
.. indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
.. nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
.. indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
.. trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
.. daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
.. uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
.. doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit...
..indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
.. viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
.. scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti...
.. oamenii la care tii cel mai mult, iti sunt luati prea repede...
.. este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Mai am multe de invatat...

CUVANTUL SI CULOAREA

Sa tin eternitatea intr-o zi si o clipa in mana, sa privesc apusul si sa nu ma gandesc la nimic, sa zbor, dar sa nu cad si sa inot, dar sa nu ating apa. Sa nu fiu eu, ci o imagine pentru ca imaginile nu sufera, nu au sentimente. Nu suntem reali. Suntem imagini. Suntem altceva. Suntem neant, dar treptat devenim realitate. Devenim ceva mai presus de cuvinte, de inchipuri. Devenim oameni.

Nu stiu din ce suntem formati. Particule? Nu. Suntem dragoste, suntem natura, suntem neant. Poate vad lucrurile altfel decat voi, acei putini care citesc aceste randuri, dar parerea mea nu se va schimba. Nu vreau sa-mi alung temerile, ci sa le inving, nu vreau sa merg impotriva vantului, ci el sa fie prietenul meu si sa ma ocoleasca suav…


Sunt unele lucruri pe care nu vreau sa le inteleg si unele pe care nu pot sa le inteleg. Uneori sunt o furtuna alteori o aidere; un vis frumos sau un cosmar. Privesc aceasta problema din diverse unghiuri. Unul mai ascutit ca celalalt. Poate nu exista unghiuri. Poate nu exist eu.

De data aceasta eu vreau sa fiu stapana vietii mele. Sa hotarasc singura ceea ce este bine, ce nu. Sunt o proiectie a ceea ce vor EI sa fiu sau a ceea ce iubesc? De fapt eu iubesc prea multe lucruri…

Adevaratele poezii incep cand cuvintele se termina, cand sunt inlocuite de sentimente. In mana unui pictor salasuieste instrumentul ce da viata culorilor si formelor abstracte. Un muzician creeaza acel lucru mirific numit sunet al carui glas este dat de un arcus, iar unui scriitor nu-i ramane decat un pergament gol in fata. Un pergament pe care trebuie sa-l umple cu sentimentele sale. Niste randuri prin care sa poata vedea ca printr-o oglinda intreaga existenta cuprinsa intr-o inlantuire numita poezie. Este nevoie de mult mai mult decat un creion.




Un scriitor adevarat isi foloseste mintea, dar in primul rand inima ca instrument de slova. El gandeste cu inima. Acolo se nasc sentimentele si prin urmare poezia. Dar ce este cuvantul de fapt? Noi il folosim pentru a comunica, pentru a transmite, pentru a crea. Ca si acum. Si eu incerc sa creez, dar cuvintele raman niste simple litere pe o foaie alba. Conteaza profunzimea lor, sa intelegi un suflet ce le-a folosit in necesitatea de a se face auzit. Si atunci, cand vei trece de oglinda, vei descoperi o alta lume. Lumea in care totul capata un sens, o culoare, o muzicalitate. Toate se impletesc si au un sens rasunator in sufletul tau. Pentru ca mintea doar a deslusit caracterul in sine.

O persoana care stie sa manuiasca cuvintele nu-si permite sa fie controlata de acestea. Astfel te limitezi. Scriitorul, insa, este deosebit printr-un lucru de celilalti oameni. El are niste ochelari prin care vede altfel viata si o interpreteaza in modul sau unic. Acesti ochelari nu se cumpara de la magazinul de la colt pe diverse sume de bani. Nu. Este un har divin. Cititorii au mult de lucrat si in incercarea de a patrunde in “lumea oglinzii” multi esueaza. La fel de multi nu prind adevaratul sens pe care poetul il schiteaza.


Oricum unii au o alta putere de interpretare. Unii nu vad in departare.

Mihai Eminescu Iubind în taină...

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mi.

În cortul tău uitat de dor

m-aş strecura ca rază, ca izvor,

ţi-aş împleti păienjeniş de rouă

în nopţi străvechi cu lună nouă,

ţi-aş dărui privirea-nmiresmată

de un sărut pierdut odată

pe o potecă-a nimănui
sau într-un gând umblând hai-hui.

În cortul tău uitat într-un cuvânt

m-aş rătăci ca linişte, ca vânt,

m-aş zbengui în clipele-ncâlcite în copaci,

în efemerul roşului din maci,

ţi-aş lua singurătatea unui vis

şi ţi-aş ierta păcatul indecis.

Mariana Rogoz Stratulat