Sunt condamnat la viata fara tine
si vremea pentru ganduri e destula,
Cand va veni calaul in celul
Ma voi narcotiza ca-i inca bine.
Acum cand toate caile ingheata
Si atata intuneric ne desparte
Mi-era mai lesne condamnat la moarte
Ca,fara tine,condamnat la viata.
Va trebui sa port la mine-n minte
Aceasta condamnare infernala,
Aceasta amintire, ca o boala,
Ce si-au uitat origini si cuvinte
Da-mi, Doamne, raul cum o fi sa fie,
Dar gratiaza-mi lunga insomnie.
A.Paunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu